Septembrie 2007
Posted on: June 16, 2011
Lunile de vara au trecut destul de repede. Din pacate, nu am putut merge la mare impreuna, el fiind ocupat cu facultatea, insa parcul central devenise locul nostru preferat, aveam banca noastra, aveam ritualul nostru si chiar daca era o rutina, eram fericiti. Ma bucuram sa-l vad de fiecare data, chiar si in fiecare zi. Dragostea plutea intre noi.
Pana in momentul in care m-am decis sa ma despart de el. Probabil nu suportam atata fericire, asa ca am decis sa imi fac rau, dar mai ales sa ne fac rau. Nu a durat prea mult pana el incepuse sa ma ignore, iar eu eram ranita pana la ultimul centimetru de orgoliu existent in mine. Stia ca doar asa putea sa ma faca sa-mi revin si a avut dreptate. Cel putin temporar.
Iunie 2007
Posted on: June 15, 2011
Se apropia finalul primului an de liceu, respectiv ultimului an de liceu al lui V. In ultima vreme, relatia noastra decursese perfect, nu aveam niciun moment de care sa ma plang, pana am simtit ca se baga prietena mea intre noi. Gelozia mea infantila l-a facut pe V. sa imi ceara sa ma indepartez de el. Nu suporta ideea ca nu aveam incredere in el din cauza unui incident minor. Ce nu realizase el este ca ma ranise foate tare, ma durea sa stiu ca nu imi acorda atentie numai mie, ci si altor fete.
I-am scris o scrisoare, pe care nu am vrut sa o citeasca de fata cu mine, eram indurerata si totodata rusinata de faptul ca il banuisem ca putea simti ceva pentru ea. Nu l-au interesat scuzele mele, mi-a spus ca nicio scuza nu isi are rostul dupa ce faci rau cuiva, dar nu-i dadeam dreptate, pentru ca voiam sa fiu iertata si sa ne impacam. A durat putin timp pana sa ne intalnim din nou, sa ni se faca dor unul de altul si in final sa ma intrebe ce asteptam de mult.
Acest interval de timp mi s-a parut o eternitate. Plangeam incontinuu, mi-am rugat mama sa le spuna tuturor ca sunt plecata, ca nu vreau sa vad pe nimeni, nu raspundeam la telefon, nicaieri, voiam doar sa fiu singura cu durerea mea. Nu am facut decat sa-mi demonstrez imaturitatea. Nici in ziua de azi nu am aflat ce l-a determinat sa se intoarca la mine.
Februarie 2007
Posted on: June 14, 2011
O vizita obisnuita in casa lui Vronski urma sa fie cea mai importanta din istoria relatiei mele cu el, insa aveam sa aflu acest lucru mult mai tarziu. A fost putin dificila prima data cand m-am daruit lui, nu stiam care sa preia controlul, dar in final am fost amandoi multumiti.
Am iesit afara, dorind sa ne mai plimbam, apoi sa merg acasa, si am ramas placut surprinsi sa vedem o ninsoare atat de frumoasa, incat puteam face dragoste chiar sub acest peisaj. Lucrurile au decurs minunat in relatia noastra dupa ce am facut acest pas, amandoi eram fericiti si dispusi sa nu ne mai certam.
Decembrie 2006
Posted on: May 7, 2011
Ma simteam plictisita. Mama credea ca am terminat-o cu el, iar el era multumit ca ne vedeam, chiar si pe ascuns. Asa ca am luat decizia prosteasca de a ma desparti de el. Unde era Anna cea fericita si iubitoare? Cine stie pe unde aterizaze draga de ea, iar in locul ei a aparut o idioata imatura. Din fericire, Vronski a avut mereu rabdare cu mine si m-a iubit neconditionat, astfel ca ma ierta cand il intrebam umil daca vrea sa ne impacam.
Craciunul l-am petrecut impreuna, dimineata si dupa-amiaza fiecare cu familia sa, iar seara ne-am bucurat unul de altul. Noaptea dintre ani ne-am petrecut-o foarte putin impreuna, eu decizand sa o petrec cu prietenele mele, dar de asemenea sa ma si vad cu el. Cu 4 ore inainte de miezul noptii i-am facut o vizita, cand ne-am apropiat si mai mult. Nu am fost a lui, ci urma sa fiu.
Octombrie 2006
Posted on: May 6, 2011
Mama era cam rea, nu voia sa ma vada alaturi de un baiat la o varsta asa “frageda”. Nu m-am putut impotrivi, asa ca a trebuit sa-i spun adio lui Vronski. Nu a acceptat usor aceasta hotarare, fiind influentat mai ales de faptul ca el a fost capabil sa lupte pentru mine cu mama lui.
Zilele treceau foarte greu, nu-l vedeam la liceu, nu ma mai saruta, nu ma mai tinea in brate, nu-mi mai spunea noapte buna si buna dimineata. Eram nefericita fara el, asa ca i-am propus sa ne vedem pe ascuns, pentru ca mi-era foarte dor de el, dar nici nu doream sa am probleme cu mama…
Vronski a fost de acord, dar nu mai era la fel de fericit ca inainte. In curand aveam sa aflu ca ma insel. Mi-a spus primul “te iubesc”, lucru la care nu m-am asteptat, dar dupa acest moment eram si mai hotarata sa nu ma mai despart de el niciodata.
Septembrie 2006
Posted on: May 5, 2011
Urma sa incep primul an de liceu, iar el intrase in ultimul an. Speram sa fie altfel intalnirile noastre, acum ca intram in alt mediu. Si chiar asa a fost. Raul de Vronski nu a vrut sa-mi fie alaturi in prima zi de liceu, dar am avut-o pe Daria alaturi.
In curand, cosmarul incepuse. Mama lui Vronski nu vedea ca eram fata potrivita pentru el, ca si mama mea de altfel, care s-a opus cel mai tare. Vronski a fost curajos si si-a infruntat mama pentru a fi cu mine, insa eu nu i-am putut raspunde cu aceeasi moneda. Mama era de neclintit, ba chiar m-a facut sa ma despart de Vronski.
Un deces in familia mea m-a impulsionat sa o rog sa imi permita sa fiu cu el, ceea ce a determinat-o sa fie si mai inversunata, avand in vedere perioada in care ii ceream acel lucru.
August 2006
Posted on: May 4, 2011
Vronski chiar se ascundea de mine, iar eu deveneam din ce in ce mai curioasa, mai ales ca nu stiam cum arata, ci ii stiam doar nickname-ul. Asa ca iesi, Anna, in parc si intreaba cine e, ca daca el nu vrea sa te vada, tu trebuie sa-l vezi. Am aflat doar ca e brunet, slabut si putin inalt. Ok, merge si atat, macar pentru moment.
Dar nu ma puteam opri aici, astfel ca am reusit sa-l conving sa iesim. Marti, ora 6:45, la colt, langa chioscul de ziare. Am ajuns mai devreme si ma invarteam pe acolo pana a aparut el si s-a prezentat. Ne-am zambit si am plecat in parc. Nu ne uitam unul la altul cand faceam schimb de idei, cel putin eu nu ma uitam la el.
Putin dupa ora 11 m-a dus acasa, de fapt s-a oprit la coltul strazii si nici in ziua de azi nu am inteles de ce. M-a intrebat daca poate sa ma sarute, iar eu m-am napustit asupra lui. Ultima luna din vara am petrecut-o impreuna, fara incetare, am vazut o multime de apusuri, iar eu eram cea mai fericita.
Insa cosmarul avea sa vina cu pasi repezi.
Iulie 2006
Posted on: April 22, 2011
Mi-am petrecut doua saptamani din luna iulie la mare si m-am ales cu arsuri foarte urate, care m-au legat de pat si nu m-au lasat sa-mi etalez bronzul in micul meu orasel. Conversatiile pe messenger devenisera singurul lucru pe care il faceam zilnic, astfel ca eram activa pe multe forumuri, unde l-am si intalnit pe Vronski, desigur doar virtual.
Vronski nu dadea semne ca ma place, ba dimpotriva, parea atras de alta fata activa in forum in acelasi timp cu noi, dar nu m-am lasat pagubasa. Habar nu aveam cum arata, cine e, ce face, dar era ca un magnet datorita firii lui sociabile si pline de umor. Imi placea sa vorbesc cu el, avea idei care ma fascinau.
In curand aveam sa aflu ca e iubirea vietii mele.
De inceput
Posted on: April 22, 2011
Evident, nu sunt Anna, ci o femeie fascinata de romanul lui Tolstoi. Am parcurs randurile cartii voluminoase gandindu-ma ca as putea avea aceeasi viata. Este palpitant sa intorci pagina si sa afli ce se intampla in continuare, dar devine din ce in ce mai dureros.
Despre mine: intr-o relatie cu X; intr-o relatie imposibila cu Y.
O iubesc pe Anna Karenina. De fapt iubesc romanul, iubesc povestea, de aceea m-am hotarat sa-mi fac blog si sa ma descarc, sa-mi impartasesc sentimentele, ba mai mult, viata alaturi de X si Y. In viitoarele postari, X va fi Alexei, iar Y va fi Vronski.
Anna Karenina 