Anna Karenina

Octombrie 2006

Posted on: May 6, 2011

Mama era cam rea, nu voia sa ma vada alaturi de un baiat la o varsta asa “frageda”. Nu m-am putut impotrivi, asa ca a trebuit sa-i spun adio lui Vronski. Nu a acceptat usor aceasta hotarare, fiind influentat mai ales de faptul ca el a fost capabil sa lupte pentru mine cu mama lui.

Zilele treceau foarte greu, nu-l vedeam la liceu, nu ma mai saruta, nu ma mai tinea in brate, nu-mi mai spunea noapte buna si buna dimineata. Eram nefericita fara el, asa ca i-am propus sa ne vedem pe ascuns, pentru ca mi-era foarte dor de el, dar nici nu doream sa am probleme cu mama…

Vronski a fost de acord, dar nu mai era la fel de fericit ca inainte. In curand aveam sa aflu ca ma insel. Mi-a spus primul “te iubesc”, lucru la care nu m-am asteptat, dar dupa acest moment eram si mai hotarata sa nu ma mai despart de el niciodata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

%d bloggers like this: