Anna Karenina

August 2006

Posted on: May 4, 2011

Vronski chiar se ascundea de mine, iar eu deveneam din ce in ce mai curioasa, mai ales ca nu stiam cum arata, ci ii stiam doar nickname-ul.  Asa ca iesi, Anna, in parc si intreaba cine e, ca daca el nu vrea sa te vada, tu trebuie sa-l vezi. Am aflat doar ca e brunet, slabut si putin inalt. Ok, merge si atat, macar pentru moment.

Dar nu ma puteam opri aici, astfel ca am reusit sa-l conving sa iesim. Marti, ora 6:45, la colt, langa chioscul de ziare. Am ajuns mai devreme si ma invarteam pe acolo pana a aparut el si s-a prezentat. Ne-am zambit si am plecat in parc. Nu ne uitam unul la altul cand faceam schimb de idei, cel putin eu nu ma uitam la el.

Putin dupa ora 11 m-a dus acasa, de fapt s-a oprit la coltul strazii si nici in ziua de azi nu am inteles de ce. M-a intrebat daca poate sa ma sarute, iar eu m-am napustit asupra lui. Ultima luna din vara am petrecut-o impreuna, fara incetare, am vazut o multime de apusuri, iar eu eram cea mai fericita.

Insa cosmarul avea sa vina cu pasi repezi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

%d bloggers like this: